Am vazut si eu acest film (in sfarsit) si mi-a placut tare mult. Povestea este simpla, fara surprize foarte mari (desi au fost cateva) dar efectele si personajele compenseaza din plin. Trebuie sa recunosc ca eu am mers la acest film pentru dragonul din rolul principal, si nu am fost dezamagita. Seamana cu Stitch (alt albastrel, din Lilo & Stitch) si e simpatic, destept si descurcaret.

Pe langa Toothless, in film sunt si alti dragoni, mai mult sau mai putin simpatici, cativa tineri vikingi pe masura dragonilor, si parinti incapatanati care nu-si inteleg copiii si vor sa faca totul cum vor ei. Filmul este realizat dupa o carte pentru copii, si este un film pentru copii, dar cred ca marea majoritate a adultilor se pot bucura de el

Si pentru ca va povesteam de Stitch, in caz ca nu stiti despre cine e vorba, el e:

Aceasta imagine (si toate care urmeaza) sunt ‘bucatele’ de pe Marte, o foarte mica parte din imaginile disponibile pe hirise.lpl.arizona.edu. Pe langa poze, aici gasiti o groaza de informatii, pentru incepatori intr-ale astronomiei si pentru specialisti.

Pe langa aceste informatii, puteti vedea locul de unde este facuta poza cu ajutorul lui Google Mars, o aplicatie web foarte interesanta, care cu putin efort cred ca ar putea deveni extraordinara.

Si daca pe langa admiratul pozelor vreti sa va implicati, puteti propune ce zona de pe Marte sa fie fotografiata in urmatoarea serie de fotografii.

In final, despre ‘stereo’-ul din titlu: ati fost vreodata la un film 3D? Dar pe Marte, ati vazut-o in 3D?

Daca aveti ochelarii necesari, puteti admira multe imagini 3D (adica 1194 la momentul scrierii articolului) aici.

1. Se pregatesc ingredientele: se masoara faina, zaharul, sarea, apa/laptele. Toate ingredientele trebuie sa fie la temperatura camerei.

2. Se incalzeste putin laptele/apa. Lichidul trebuie sa fie cald, dar nu foarte cald (drojdia moare la temperaturi mai mari de 50°. Temperatura optima este de 30° – 37°)

3. Drojdia se amesteca pana la omogenizare cu lichidul cald si un strop de zahar (1-2 linguri) si se lasa sa se umfle 10 minute. Unii recomanda sa se amestece doar o parte din apa, dar eu amestecam de obicei jumatate sau chiar toata, fara probleme. Cu cat este mai putin lichid, cu atat se vede mai bine activitatea drojdiei. Daca vasul este aproape plin, puneti-l intr-o farfurie adanca, pentru este posibil ca drojdia sa inceapa sa fermenteze serios si atunci da peste.

4. Cat drojdia se imprieteneste cu apa, turnati toate celelalte ingrediente in afara de sare intr-un vas mare / in vasul de la robot (in care ati pus paleta pentru aluat).

5. Turnati drojdia peste ingrediente si amestecati cu robotul / framantati pana cand aluatul se leaga si toata faina este umezita bine, apoi acoperiti vasul cu o folie transparenta si lasati aluatul sa se odihneasca 20-45 de minute. In acest timp se dezvolta glutenul din faina, care face aluatul elastic si care pastreaza in interior bulele create prin fermentarea drojdiei. Eu de obicei am lasat aluatul sa stea 25 de minute.

6. Pregatiti un vas in care sa creasca painea dupa framantare si ungeti-l cu un strop de ulei.

7a. Adaugati sarea si framantati aluatul 10 minute pe masa infainata

7b. Adaugati sarea si mai porniti robotul pentru 3-4 minute (in retete se recomanda mai mult, dar pentru mine a fost de obicei suficient), apoi mutati aluatul pe masa infainata si framantati-l cu mana un minut.

8. Puneti aluatul in vasul pregatit si acoperiti-l cu un servet. Aceasta este prima etapa de crestere, si dureaza o ora (sau cat scrie in reteta) sau pana aluatul isi dubleaza volumul. Vasul trebuie sa stea intr-un loc ferit de curenti de aer si temperatura in jurul lui trebuie sa fie constanta (adica nu deschideti geamul iarna in camera unde sta aluatul la crescut )

9. La jumatatea timpului de crescut, aduceti tava in care va fi pus aluatul daca aceasta este in alta incapere (adica in camara), pentru a avea timp sa ajunga la temperatura camerei.

10. Scoateti aluatul din vas si framantati-l de doua-trei ori, apoi dati-i forma dorita. La framantare aluatul se va ‘dezumfla’, dar nu este nici o problema, pentru ca la urmatoarea parte de crestere se va remedia aceasta problema

11. Mutati aluatul in tava pregatita (eu totdeauna am pus hartie de copt in tava si atat, si nu am avut probleme) si acoperiti tava cu servetul. In aceasta faza de crescut, aluatul se lasa de obicei mai putin, pana in 40 de minute. Verificati totdeauna ce spune reteta despre a doua crestere, si daca nu se spune nimic, lasati-l pana isi dubleaza volumul.

12. Cu 15 minute inainte de a expira timpul de crescut, porniti cuptorul, de obicei la foc iute (treapta 6 la cuptorul pe gaz).

13. (optional) Daca doriti sa puneti ceva pe aluat (ou batut, seminte, zahar, etc.) puneti-le imediat inainte de a introduce tava in cuptor.

14. Cand e gata a doua crestere, puneti tava in cuptor si admirati cum creste aluatul In general va fi gata in maxim 40 de minute, asa ca trebuie sa-l supraveghetati dupa ce trece primul sfert de ora.

15. Scoateti tava din cuptor si lasati aluatul sa se raceasca 10 minute in tava, apoi mutati-l pe un grilaj sau un vas astfel incat sa circule aerul si sub paine.

Eu am adaptat retete pentru masina de paine si le-am facut asa, si au iesit foarte bune, asa ca daca gasiti o reteta pentru masina de paine si nu aveti, nu este nici o problema. De asemenea, daca framantati aluatul la masina de paine si vreti sa-i dati o forma mai deosebita, continuati de la pasul 10. (Programul ‘dough’ face doar framantarea si prima crestere).

Acest pandantiv a fost creat de Julie Picarello, care a reusit sa gaseasca o metoda prin care sa obtina prin tehnica aceasta formele pe care le doreste.

Nici nu pot sa-mi imaginez de cata munca a fost nevoie pana sa ajunga la aceasta performanta, sau, mai pesimista cum sunt eu, cate piese au fost ratate pentru ca a alunecat putin mana la taiere, sau forma nu a iesit exact cum isi dorea – desi, ca sa fiu sincera, nu cred ca ceva care iese putin altfel decat ce era planificat este o eroare, ci este doar altfel.

Pe langa ‘stiinta’, eu admir la ea design-urile pe care le creaza, si combinatiile de culori. In ‘lumea’ artistilor care lucreaza cu polymer clay sunt anumite nuante si culori favorizate, ‘sigure’, dar ea a ales sa foloseasca alte culori, si chiar daca nu sunt culorile mele preferate, se imbina foarte frumos si arata foarte bine.

Gasiti mai multe despre ea si creatiile ei pe Filckr sau pe Yellow House Designs.

Chris Peterson a fost in locul potrivit, cu talent fotografic si indemanare, curaj pentru a se plimba prin munti si a avut norocul sa poata sta 100 de zile in Glacier National Park.

Desigur ca nu a fost totul roz, si poate daca cititi despre unele intamplari o sa va bucurati ca sunteti acasa, dar in final, cred ca e o experienta extraordinara.

Pana vom ajunge si noi sa facem asa ceva, putem sa admiram cele 100 de poze si sa visam.

Mai multe despre Galier park puteti sa cititi aici si aici, si despre revista parcului aici.

Bambi cea vesela si jucausa a avut probleme mari de sanatate, si trei saptamani am tot mers la spital cu ea, cu perfuzii, radiografii si medicamente. Am ajuns sa tresar de fiecare data cand mananca mai cu pofta si se inneaca, cand pufaie sau stranuta si nu stiu daca voi scapa prea curand de asta, mai ales ca din cand in cand mai vomita din cauza gastritei pe care o are.

Despre lucrurile bune care s-au intamplat, o sa va povestesc mai pe larg in urmatoarele posturi.

Stilul (nu stiu daca asa e si cel original, oricum eu am avut la dispozitie doar varianta romaneasca) este foarte sec, comprimat, aproape telegrafic.

Inceputul este o insiruire de fapte cu un numar mare de personaje care se leaga prea putin. Am avut impresia ca autorul a vrut sa le introduca pe toate pentru evenimente ulterioare, dar dintr-o scena scurta si confuza eu nu am ramas cu nimic.

Problema cea mai mare pentru mine au fost insa personajele, a caror caracterizare mi s-a parut foarte sumara, ca si cum nu ar fi elemente principale in naratiune, ci un fel de necesitati. Daca ar fi sa iau modurile de caracterizare atat de studiate in liceu, nu as avea aproape nimic de spus, in afara de cateva adjective folosite cu zgarcenie si putinele concluzii care se pot trage din actiunile lor.

Personajul principal (din partea pe care am citit-o) este Lara, care este caracterizata mult mai bine decat ceilalti, dar care totusi nu este un personaj pe care sa pot spune ca-l inteleg sau cunosc. Unul dintre cele mai importante momente pentru ea este ascuns si povestit din perspectiva altui personaj, fara explicatii si apoi uitat.

Relatia Larei cu Pasa este ciudata, cu un inceput frumos, urmat de scena cu impuscatura, si apoi cu o nunta pe care eu nu mi-o pot explica. In primul rand, de ce nu i-a spus adevarul inainte de nunta? Reactia lui imediata mie nu mi-a fost clara. A fost tulburat de cele aflate, dar in ce fel s-au modificat sentimentele lui pentru ea?

Mutarea in Urali si reactia lui de dupa a fost dezamagitoare, si faptul ca existenta fetitei lor a fost doar mentionata asa, ca un fapt divers, m-a dezamagit. Erau atat de multe lucruri care s-ar fi putut spune in cateva propozitii, si mi-au lipsit. Decizia lui de a pleca pe front a fost ilogica pentru mine, de parca ar fi fost mai bine pentru ea sa fie vaduva decat divortata. La fetita nici nu s-a gandit, desigur.

Si daca tot vorbesc de actiuni ilogice, decizia lui Galiullin de a pleca pe front a fost la fel de deplasata. In loc sa se poarte civilizat cu un inferior (in cadrul unei garnizopane din spatele frontului) si pentru ca nu putea sa-l mute pe acela, si nici el sa-si ceara transferul, a cerut sa fie trimis pe front.

Scena de la maternitate, cand sotia lui Iura Jivago urma sa nasca, a fost ultima picatura. In primul rand, sotia lui este fata cu care o femeie pa moarte il ‘logodise’, desi alta mentiune despre casatorie sau relatia lor de dupa n-a fost. Dar reactiile lui, ca viitor tata, sunt cele mai interesante:

Stand in fata usii salonului unde sotia sa a fost dusa sa nasca, el se gandea la vizitele pe care urma sa le faca, si ca “era silit sa stea aici, irosind un timp pretios, privind pe fereasta [...]” in asteptarea moasei cu care trebuia sa vorbeasca. Dupa ce a studiat ploaia si situatia spitaleleor in timp de razboi, “se intoarse de la fereastra, cascand de oboseala. Nu avea la ce sa se gandeasca. Dintr-o data isi aminti de de un incident de la Spitalul Crucii Rosii, unde lucra.”

A treia zi, s-a dus la spital dupa ce a aflat ca nasterea incepuse si “isi musca mainile pana la sange”. Dupa ce a fost felicitat pentru nasterea fiului (al carui nume nu-l aflam) se gandeste ca “Doar Tania fusese sublima, ea fusese in pericol de moarte si era acum, din fericire, in afara de orice pericol.”

Bine ca macar la sfarsit s-a gandit si la ea. La nici doua pagini dupa asta, el este anuntat ca va pleca pe front in curand. Reactia lui? Nu se  stie, pentru ca nu se scrie nimic despre ea.

Poate sunt eu obisnuita sa citesc carti altfel scrise, poate sunt prea critica sau nu stiu sa vad ce trebuie vazut, dar Doctor Jivago este o carte care nu-mi place si pe care, deocamdata, o voi abandona. Imi pare rau ca prima carte de la BookFrenzy a fost un abandon, dar asta este, sper ca la urmatoarea va fi mai bine, si poate intr-o zi voi relua aceast carte cu mai multa rabdare si voi trece peste toate cele de care m-am plans aici.

Eu am aplicat asta la toate aluaturile pe care le-am făcut de atunci (cu precizarea că am amestecat toate ingredientele în afară de sare) și nu am avut probleme.

Ingrediente / Ingredients

* 480 gr făină (4 căni) / 480gr flour (4 cups)
* 7 gr drojdie uscată (1 pachețel) / 7 gr instant yeast (1 1/2 teaspoon)
* 375ml apă călduță (1 1/2 cană) / 375ml warm water (1 1/2 cup)
* 1 linguriță sare / 1 teaspoon salt

Am amestecat drojdia cu puțină apă călduță și am lăsat-o zece minute până s-a umflat bine. Asta înseamnă că drojdia e activă si poate fi folosită fără probleme. Dacă nu se umflă, atunci nu e bună și trebuie alt pachet. (Până acum nu am avut niciodată drojdie ‘rea’). În vasul de la robotul de bucătărie am pus paleta de aluat (un x cu capetele puțin îndoite), am adăugat toată făina, amestecul de drojdie și restul de apă până la cei 375ml. Am pornit robotul pe vietză medie și l-am lăsat să amestece toate ingredientele până s-a umezit bine făina (nu mai mult de 1 minut). Am scos capacul robotului și am acoperit apoi cu folie alimentară și l-am lăsat să stea 20 de minute.

După câteva minute de stat, folia începe să se aburească, dovadă că drojdia își face treaba

După cele 20 de minute, am adăugat sarea și am pus robotul la treabă pe viteză mare vreo 5 minute.

Am scos aluatul din robot, l-am frământat un minut (am mai adăugat puțină făină, cât să nu se lipească de mâini) și am pus mingea rezultată într-un vas uns cu ulei:

Am acoperit vasul cu un șervet de bucătărie și l-am lăsat lacrescut într-un loc cîlduț și ferit de curent. După o oră arăta așa:

L-am mutat înpoi pe masa înfăinată, l-am mai frământat puțin, i-am dat forma de franzelă și l-am pus într-o tavă cu hârtie de copt: (tava am adus-o în bucătărie din timp, să ajungă la temperatura camerei)

Am aprins cuptorul la foc tare (treapta 6 la cuptorul cu gaz) și am acoperit tava cu șervetul de bucătărie și l-am mai lăsat 30-40 de minute la crescut:

Am crestat franzela și am băgat-o la cuptor pentru 40 de minute.La final, trebuie să fie bine rumenită, ca în prima poză,  dar pentru că nu are deasupra ou, nu va fi foarte maronie.

This recipe is from here, and Beth explains the autolyse method a lot better than I ever could, but I will summarize it here: to make bread better, mix the water and flour and leave them for 20-40 minutes before making the bread. To reduce the risk of the salt killing the yeast, the yeast is added with the water and flour, and after the 20 minutes the salt and other ingredients are added. I’ve used this method in all the yeast-breads I’ve baked since I discovered this and I was very satisfied with the results.

For this bread, mix the yeast with a bit of warm water and allow it to activate for up to 10 minutes. In the mixer fitter with the dough hook, add the flour, the activated yeast and the rest of the warm water, and mix briefly until they’re combined. Cover with plastic wrap and let stand for 20-40 minutes.

After a few minutes, the plastic wrap will be covered with steam, because of the working yeast, so don’t worry about it

After the resting time is up, add the salt and mix for several minutes, then transfer the dough on a floured surface and knead a few times. Oil a big bowl and transfer the dough to it, then cover and let rise for an hour.

Take the dough out of the bowl, knead it a few times and shape it, then transfer to a baking tray lined with baking paper. (If the tray is kept in a colder place, bring it into the kitchen ahead of time, so at this step it will be at room temperature).

Preheat the oven to 425° (gas mark 6). Cover the tray and let it rise for 30-40 minutes.

Make three-four cuts with a sharp knife and put the bread in the oven for 30-40 minutes until nicely browned. Take out from the oven and cool before slicing.

După ce am mers la facultate, asemenea ocazii nu prea s-au arătat, pentru că abia îmi trăgeam răsuflarea de la atâta scris (nu m-am aşteptat niciodată ca într-o facultate tehnică să se scrie atât de mult) şi încet încet m-am cam lăsat de citit.

Motivul pentru care v-am povestit toate astea este că de câteva zile fac parte dintr-un club de lectură şi situaţia e pe cale să se amelioreze. BookFrenzy este un club de lectură cu şapte membri (deocamdată), unde în fiecare lună un membru propune o listă de cărţi, ceilalţi votează, şi în final cartea cea mai votată este citită şi apoi discutată. Am ajuns să aflu de acest club citind defythewind, şi imediat m-am înscris şi eu.

Abia aştept propunerile pentru luna noiembrie şi să mă apuc de citit

Anul acesta n-am un favorit, desi pot sa spun ca as vrea sa nu castige Lance, si nu din vreo ciuda sau dorinta ca sa nu bata recorduri. N-o sa uit niciodata cum tricoul galben ii ducea lui bidoanele cu apa pe vremuri, si de-aia nu vreau sa castige. Oricum, pentru mine Turul este, pe langa o competitie sportiva, un fel de cadou turistic. Ma uit cand pot pentru ca vad ce n-as putea vedea altfel nici in zece ani. Franta e foarte frumoasa, si destul de mare, si pana nu invat franceza sa ma uit la posturi frantuzesti unde ei poate isi cinstesc turismul, nu cred ca o sa vad asa de mult. Plus ca aici beneficiem de comentarii interesante si amuzante.

Asadar, uitati-va la Eurosport in fiecare dupa amiaza (in afara de 13 si 20), si bucurati-va de Tur