La Peştera Urşilor se ajunge, dinspre Oradea,  prin Beiuş şi apoi la Chişcău (despre care vă voi povesti în alt post puţin mai mult). Odată ce aţi ajuns la parcare (în capătul satului), la peşteră se ajunge urmând şirul de turisţi pe singurul drum care merge spre munte. Spre surprinderea mea au fost foarte mulţi turişti, cu copii de toate vârstele.

Pe marginea drumului spre intrarea în peşteră e plin de tarabe care pe lângă suveniruri (toate la fel şi neapărat cu cel puţin un urs pe ele) mai oferă şi diverse siropuri, vinuri (nu din struguri) şi miere. Era o doamnă care oferea şi clătite şi plăcinte, dar n-am cercetat problema, pentru că pofta sigur ar fi fost foarte mare

Peştera este frumos amenajată, luminata frumos şi destul de sigură pentru vizitatori. Peste tot sunt balustrade, nu sunt gropi şi dacă eşti atent la scări, nu ai nici o problemă. Pe mine m-au atacat trei stropi care mi-au căzut în cap, dar am reuşit să supravieţuiesc

Temperatura este constant de 10°C, dar umiditatea este foarte mare, pe la 90%, aşa că va trebuie cel puţin o haină mai groasă şi pantofi închişi. Se poate filma şi fotografia, contra unei taxe video (25 Ron), respectiv foto (15 Ron), dar mie mi se pare că merită.

Mai multe poze puteţi să vedeţi în albumul pentru Peştera Urşilor.